Un bocanc in gura

posted by Luana on Dec 23

Azi i-am facut bagajul mamei s-o mut de la un azil la altul. I-am cumparat haine noi – cele care erau la azilul vechi i le-au distrus aproape pe toate la spalat sau la nespalat. Nu conteaza, are acum unele noi. Toate fleacurile cu care ii placea sa se impodobeasca, maruntisuri de-ale ei i le-au furat, fie pacientii nebuni fie surorile, nici nu stiu si nici nu vreau sa presupun, ce rost are?
Ieri am fost la ea, dormea ca un dinozaur, nu s-a trezit cit am stat acolo si n-am vrut s-o trezesc, ce sa-mi spuna si ce sa-i spun?

Cind doarme e cel mai bine,nu spune tampenii si atunci parca-i mai mult maica-mea decit femeia aia straina care-i seamana bine dar nu e de loc mama. Cred ca problema este faptul ca eu nu accept boala ei. Pur si simplu creierul meu refuza sa accepte boala ei si ruina mentala, poate si pe cea fizica, dar cel mai greu mi-e sa-i accept ruina mentala. Tocmai eu care-am trait o majoritate din viata profesionala numai in preajma acestui fel de bolnavi.
Azi mi-e mila de mama. De carcasa goala, citeva oase, piele citeva organe care i-au mai ramas. Mi-e mila de ea ca dintre toti eu sint cea care-a trebui sa inteleaga si nu inteleg.
Mi-e mila de mine? Poate, nu stiu. Cred ca atunci cind o urasc pe ea mi-e mila de mine.

Asta era aseara, cazusem total in melodramatic. Dupa cafeaua de azi dimineata mi-a trecut. Pe la 10 a trebuit sa merg la maica-mea. Am ajuns odata cu ea acolo. Tocmai o coborau din ambulanta si mi-a strigat fericita.
Vezi, acuma am aterizat si eu cu avionul.
Sa fie intr-un ceas bun i-am zis. Pepi a ajuns?
Da mi-a rapsuns infirmierul, Pepi a ajuns cu alta ambulanta.
Au debarcat-o in camera. Frumos, totul nou, peretii nu cad inca pe nimeni. A aparut un tip negru si maruntel.
Eu sint Armand,directorul azilului.
Ma bucur, eu sint Hana fiica doamnei.

In timpul asta mama vorbea cu toata lumea romaneste. Nimeni nu prea stia romaneste in afara de Armand care vorbea citeva cuvinte. I-au luat tensiune bla-bla-bla. Armand a batut capul o vreme. Cu ochii-n buricul meu. N-am inteles cum il vede prin bluza, dar necazul e ca se deschisese fermoarul si buricul era afara. Am ridicat fermoarul. Armand si-a recapatat cunostinta si-a inceput sa puna intrebari:
-Mama e constienta?
Dupa cum se vede da, nu e inconstienta, daca vrei sa intrebi cit e de legata de realitate? Periodic, 10 minute pe zi.
- Cind a avut ultimul scaun? ma ia Armand prin surprindere.
-Inainte de Pesah.

Armand se holbeaza.
- Cum, acum citeva luni?
- Exact, asta-i ultimul pe care-l stiu fiindca mi s-a cacat in bucatarie, in rest intreaba-i pe-aia de la casa de batrini de unde-aia dus-o acum juma de ora.
Aaaaaaaaaaaaa, se lumineaza la fata.
Aaaaa, ma intunenc eu la fata. Asta-i tembel.

Armand, de unde esti din Rusia?
De unde stii ca sint din Rusia?
Dupa verigheta Carrera, de unde sa stiu?
Din Kazahstan sint.
Iaca ne-am gasit puncte comune. Dan a lucrat doi ani in Kazahstan. Armand pare fericit.sau nefericit. Fiindca nu mai poate vorbi ruseste cu blonda scofilcita de linga el. Ma banuieste ca inteleg limba. N-am incercat sa-i usurez senzatia.

I-am aranjat mamei lucrurile noi in dulap.M-a intrebat daca eu stiu ca sint acolo. I-am raspuns ca da, in principiu mi-am comunicat vag ca sint acolo. Dar nu se prea poate conta pe mine. La care maica-mea:
Vezi, eu am cu aproximatie jumate de creier, sa zicem ca si tu ai cu aproximatie jumate de creier, impreuna facem un creier intreg si cred, ca pe asta se bazeaza metoda prietenei tale idioate, metoda care se numeste” un acelasi creier” sau un singur creier.

Mi-au scapat papucii de casa din mina.
Genial! Mama, esti geniala, pe cuvint. Niciodata n-am inteles cum functioenaza metoda asta, credeam ca-i facuta sa creeze un echilibru intre emisfera dreapta si cea stinga a aceluiasi creier dar cum nu rezolva problema asta tu ai dreptate, echilibreaza doua parti a doua creiere diferite. Vino sa te pup!
Mama ride fericita.
Habar n-am de unde mi-a venit chestia asta. Asaaaaaaa, stii, dupa ce-am aterizat ne-au dus sa ne dea un ceai. Era asa de prost ca n-am vrut sa-l platesc.
Pai nici nu era cazul sa-l platesti, bine le-ai facut.
Am terminat cu aranjatul. Mama tot atipea. Vine iar Armand. Iar intrebari stupide.

Unde-i sint medicamentele?
De unde sa stiu eu? In curul orbului.Intreaba-i pe ailalti. Dar ce medicamente ea? il intreb eu.
Trazodil ( asta-i pentru altzheimer, cu aproximatie, e pentru skizo, in general) fenergan…
Ha?
Fenergan.
Iuhuuuuuuuuuuuuuuu, n-am mai auzit de medicamentul asta de la marea revolutie din octombrie.
Da ? se mira Armand, da unde-ai auzit de el?
La rind la hirtie igienica. Am auzit de el la azilul de down syndromi.
Si ce-ai facut acolo? Intreaba.
Pshihiatrie, raspund cu modestie.
Pai tu tre sa ne inveti pe noi zice.
Cinta la alta masa Armand beibi ca eu am terminat cu chestiile astea. Muah,si m-am carat in viteza.

Am respirat, am baut o cafea. A venit pacienta cu hilouronicul in mutra. A inceput sa zbiere. Ciocu mic ca-s nervozata si ti-l bag in ochi. A plecat fericita.
Mi s-a umflat in schimb un deget. A venit pacienta cu genunchiul imflat. Nu doar era umflat. Era si vinat albastriu.

Ce dracu s-a intimplat?
Pai mi-a facut una masaj.
Cu ce ti-a facut masaj?
Cu mina, zice.
Bun ,esti aranjata bine. N-o mai lasa o vreme sa-ti rupa picioarele.
I-am pus badiaga. Ce-i badiaga? O alga ruseasca itneresanta. Imprasie echimoze.

Goldie e de-a dreptul indignata. De ambele parti ale portii sta cinte-o pisica neagra. Amindoua vor sa manince. Pina nu se lamureste care-i pisica noastra nu primeste nici una de mincare. Au venit si ciorile. Tot doua. Indignate ca n-am fost acasa la prinz si-au ramas flaminde. Tre sa angajez pe cineva la hranit animalele. Iaca imediat se face 17 si vine pacienta pe care nu pot s-o sufar.