Un bocanc in gura

posted by Luana on Nov 14

Mama era intr-o clipa orfana si lipsita de toate. Unde-i Yvonne habar n-avea. A ramas la claugarite. Asa cum tata n-a vrut sa povesteasca niciodata mai mult de episodul cu fututul babei in satul de care apartinea lagarul de munca mama n-a vrut sa povesteasca nimic din refugio. O singura data i-a scapat. Rusii era deja in Romania, Romania care intorsese armele dar era totusi socotita tara dusmanoasa. Erau rusi si la Jimbolia, nu retin daca in trecere sau nu. Mama si alta evreica s-au dus sa aduca laptele pentru restul claugarite si eleve. Elevele si claugaritele erau la rugaciune in capela improvizata cind au intrat soldatii rusi. Unele au reusit sa se ascunda, cele care au ramas – 2 calugarite si 4 eleve – au fost violate si apoi impuscate. Asta-i tot ce-am reusit sa aflu de la ea din refugiu. Nimic mai mult.

Calugaritele si elevele au plecat din Jimbolia la Bucuresti la Notre Dame de Sion, mama terminase liceul si-si daduse bacalaoreatul, intrase la facultate. Locuia inca in internat ca n-avea pe nimeni, calugaritele n-au dat niciodata pe nimeni afara. Intr-o seara a fost chemata ca o asteapta cineva-n parloire. Mama s-a dus. Era bunicul Desiree. Nu murisera nici el nici bunica si-o cautasera pe mama cu disperare pina au reusit sa afle de la parintii altei eleve ca e cu claugaritele la Bucuresti. Ce se intimplase de fapt? Nemtii se retrageau exact prin partea de Galati unde stateau bunica strabunica si bunicul. Bunicul a propus sa se mute pentru o bucata de vreme-n casa lui de pe strada curvelor. Bunica a urlat dar s-a mutat ca nu prea avea incotro.

Nemtii se retrageau pe-o strada paralela cus trada unde era casa dinc are bunicii au plecat. Rusii au vrut sa bombardeze convoiul dar in loc sa bombardeze strada pe care treceau nemtii au bombardat strada paralela. In sensul ca pina sa-sid ea seama ca nu-i nici un convoi acolo nu mai era nici strada. Mihai a auzit, s-a dus si-a vazut,nu mai ramasese piatra pe piatra atunci a trimis telegrama.A doua telegrama de dezmintire n-a mai gasit-o pe mama la Jimbolia.Bunicii au plecat la Bucuresti,bunicul director la o banca Discont sau nu stiu cum ii zicea,bunica avea sa lucreze ca profesoara de germana si franceza la familia unui ambasador. Dupa asta a intrat la cc.Au cautat-o pe mama si-au gasit-o.Mai departe pina la casatoria cu tata a fost viata de sfirsit de razboi,foame,mizerie…

Anul trecut cind mama inca n-o luase total cu Altheimerul tocmai termrnasem casa galbena si mama se mutase-n ea stateam intr-o noapte la o cafea.Moneda lui Skelpton era la mine-n mina, tocmai planuiam sa cumpar un aparat pentru clinica, foarte mare si foarte scump. Scump ca de valoarea unei masini scumpe.Tindeam sa-l cumpar dar simteam pe undeva ca ar fi o investitie proasta.Insa-mi plac la nebunie aparatele.Cel putin pina la desfac si aflu cum functioneaza.Cind stiu ce si cum, lucrez cu ele dar nu ma mai intereseaza-n mod special.Moneda lui Skelpton lucea frumos si era calda-n palma mea.Mama se uita la televizor eu ma gindeam la ale mele.E bine nu-i bine? Usa era deschisa, am simtit o pala de aer foarte rece si-am intors capul sa vad daca bate vintul, afara era placut si nu se auzea sa se miste ceva.

Citiva fiori reci m-au trecut prin sira spinarii. Linga mine statea un domn elegant imbracat intr-un costum gri cu gulerul camasii foarte inalt si palarie. Om din alta epoca. A vorbit fara sa vorbeasca. Eu sint Skelpton, nu e bine sa cumperi ce vrei sa cumperi. O investitie la fel de proasta ca Marigula mea. Pastreza moneda, de cite ori ai nevoie de mine cheama-ma. Sarutari de miini doamnei saraca.E tare bolnava.
Bolnava de ce am intrebat cu voce tare.
Cu cine vorbesti ? S-a intors mama spre mine.
Cu Skelpton.
Serios? A venit si la tine ? a raspuns mama cu naturalete de parca era vorba de-o veche cunostinta.
Da, a venit, ti-a transmis complimete.
Multumesc
.Acum ma duc sa ma culc. Poate-l visez pe Skelpton.