Un bocanc in gura

posted by Luana on Nov 8

Vis-a-vis de noi (in Romania) era o casa imensa. Spun imensa la dimensiunile de-acuma si nu de-atunci; cind ai juma’ de metru, imens ti se pare si-un metru jumate dar casa aia era mare in adevaratul inteles al cuvintului. Si nu locuia nimeni in ea. Nimeni inafara de fosta proprietareasa, Coana Maria, care asa a ramas pentru mine. Numele de familie cred ca era Calapod. Fiindca asa se numea casa. Casa Calapod.

Coana Maria, fosta proprietareasa ( baietii comunisti nationalizasera totul dupa cum se stie, inclusiv pizdele curvelor pe care le-au trimis la specializare si schimbarea meseriei), sa fi avut 50 de ani. Era singura locuitoare a casei imense. Desi fusesera bagati o gramada de chiriasi dupa obiceiul vremurilor, dupa ce vreo 5-6 din ei impreuna cu familiile o mierlisera in mod misterios si fara explicatii, nimeni n-a mai vrut sa locuiasca-n “casa dracului” si-au preferat sa stea oriunde numa nu acolo. Pe Coana Maria au anchetat-o la securitate, au arestat-o si tot restul dar s-a dovedit ca fizic si personal nu-si omora vecinii asa ca i-au dat drumul si-a ramas sa bintuie casa goala. Cum si pe vremea aia femeile erau destul de nebune sa-si ia amanti cu 20-30 de ani mai tineri ca ele, Coana Maria avea un amant, Lica, mai tinar decit ea. Cu multi ani. Nu stiu din ce traiau. Nu stiu daca traiau bine sau rau dar din desele mele incursiuni de spionaj, retin ca nu prea aveau multe lucuri prin casa. Probabil vindeau sau vindusera totul si ce mai aveau de vindut era bine ascuns. Erau si camere-n care nu se vedea prin geam, cele ascunse dupa altele, camere la care privirea mea de soim al patriei nu avea acees.

Coana Maria avea dreptul sa ne viziteze, Lica al ei nu era de categorie joasa, neam de slugi cum se manifestau verbal femeile din familie si raminea afara. Punct. Asa scria la cartea bunelor manere si nu se putea altfel. Se putea altfel de dincolo de usa dupa afirmatia mamei, asa cum dincolo de usa ramineau si prietenele mele care nu erau de neam bun fiindca majoritatea era nationalitati conlocuitoare de gen tigani sau romani adica nu evrei. Nu cred sa ma fi deranjat mult chestia asta fiindca n-aveam de loc intentia sa stau prin casa sau prin curte decit cind ploua afara sau era prea frig.

Evreii erau din punctul meu de vedere prea fricosi, nu te puteai urca cu ei in copaci nu puteai pune carbid in sorburi si nu puteai spiona nicaieri ca se temeau si de umbra lor. Singura data cind am reusit sa-l urc pe fratele mai mic al unei prietene evreice in copac, Ozzy-l chema, n-am mai reusit sa-l conving sa se dea jos si l-a prins noaptea acolo de l-au cautat tot tirgul cu ciini politisti sa nu-l fi prins antisemitii…Nu-l prinsese nici dracu! Fiinta resemnata, cind a vazut ca ii e frica sa se dea jos din copac a adormit acolo. Tot pe mine m-au pedepsit, ca instigatoare, normal nu?

In casa Calapod chiar si cind nu era nimeni acasa se auzieau voci si pasi si miscari suspecte. Dar de vazut nu se vedea nimeni. In special seara casa devenea mai activa. Nu stiu nici pina acuma cine sau ce umbla pe acolo dar imi placea ca nu vad pe nimeni si totusi casa traieste viata ei personala. (Adica aveam sa stiu mai tirziu dar ma fac in continuare ca nu stiu, e mai misterios.)

Din birfele pe care le auzeam prin casa, Lica, amantul celebru, o insela pe Coana Maria cu toate curvele reabilitate din tirg si probabil ca ceva a ajuns si la urechile ei, a coanei, fiindca-n una din dupa-amiezi cind ne-am dus la spionat, am vazut-o pe Coana Maria zacind pe unul din paturi in pozitie de dama cu camelii si dintr-o mina ii picura singe. Pe jos era o balta mare de singe.

Nu-mi amintesc sa ma fi bintuit la vremea aia grija fata de aproape si cind prietenul meu Costel a spus ca tre sa-l chemam pe domnu’ doctor, adica pe taica-meau, i-am tras citeva palme. Era o ocazie minunata sa bijbiim prin casa Calapod. Creierul meu imi spunea ca daca Coana Maria moare, nu-i mai pasa daca cineva-i fura lucrurile. L-am tirit pe Costel dupa mine si-am vizitat casa imensa. Care nu era de loc goala. Inghesuite unele peste altele, in camerele dinauntrul casei, zaceau tablouri, sfesnice, tot felul de obiecte bisericesti din aur si argint, icoane, cruci mobile de tot felul. Sute de obiecte,nu zeci, sute. Si asta-n majoritatea camerelor.In altele erau paturi desfacute si ziare pe care zaceau resturi de mincare, haine aruncate peste tot si pisici care se invirteau pe mese. Instinctul de conservare mi-a spus ca am vazut destul si e timpul sa-l iau pe Costel si sa ne caram de acolo ca altfel s-ar putea sa ne puna cineva pielea pe bat. Am luat-o la fuga spe casa zbierind: “Tataaaaaaaa a murit Coana Mariaaaaaaaaaaaaaaa”. Bineinteles ca pe tata, o Coana Maria mai mult sau mai putin, nu-l deranja-n mod special asa ca nu si-a lasat activitatile dar mama si bunica Coropisnita care era-n concediu, au sarit imediat si-au venit in viteza.

Coana Maria era cam moarta si m-au trimis sa-l aduc urgent pe tata. L-am trimis pe Costel sa-l aduca urgent pe tata fiindca trebuia sa urmaresc desfasurarea evenimentelor. N-a fost cine stie ce desfasurare. Au acoperit-o numa cu patura pe Coana Maria care zacea cam goala cu camasa de noapte peste genunchi si l-au asteptat pe tata. Tata n-a avut ce face decit sa vada ca e definitiv moarta si sa sune la militie. Militia care nu prea era versata-n cazuri de-astea, ei fiind educati sa bata taranii care nu vroiau sa intre-n colectiv si evreii care nu vroiau sa spuna unde-au ascuns aurul, au zis ca daca-i moarta, tata sa cheme popa nu pe ei ca doar n-or sa-i bage-un pai in cur sa-i sufle si s-o invie si-n general s-o ia dracu de burgheza exploatatoare.

Tata a declarat ca el nu lucreaza la morga si ca mama cu Coropisnita s-o spele pe Coana Maria si sa aranjeze casa dupa care sa-l cheme pe popa Nicolaie sa se ocupe de restul. Tata a plecat ca avea partida de pocker. Mama a spus ca ea nu spala balamucul ala, Coropisnita s-a uitat la ea urit si i-a zis ca e o scirbosenie si s-a uitat la mine. Stia ca-mi place sa tai tot ce nu mai misca asa ca mi-a zis sa aduc apa si sa ne apucam sa spalam Maria. Ceea ce am si facut impreuna. Mama a trimis-o pe servitoare sa spele singele de pe jos. Ca nu era sa-si murdareasca manechiura cu singe uman.

Coana Maria cea sinucisa, era foarte-foarte slaba si plina de pete maronii pe tot corpul iar pielea era galbena. Asta s-a sinucis fiindca oricum tragea sa moara, a declarat Coropisnita. Cred ca o fi avut cancer la pancreas si-o fi suferit groaznic. S-a corectat singura: Nu, la ficat ca daca era pancreasul, se umfla. Camera unde a murit Coana Maria era goala si urita. Am tras-o pe Coropisnita de mina si-am dus-o-n camerele alea bogate. Hai sa punem din lucrurile astea acolo in camera sa fie frumos, am zis. Coropisnita s-a uitat lung si-a zis: astia erau hoti de biserici! Dar prostiile astea prind bine. Fanica, argatul, a fost adus cu forta si pus sa care diverse lucruri si covoare si tablouri si perne de catifea plus o masa lunga. Dupa ce-a terminat de carat a batut cuie-n pereti si-a pus icoane de aur si argint si tablouri frumoase. Coropisnita s-a dus la dulapurile mamei care n-a facut prea multa galagie fiindca a fost amenintata cu pantoful si cunostea consecintele tragice.

Coana Maria a fost imbracata cu un costum elegant negru cu blana la git, cu pantofi negri cu toc si i s-au pus pe ea o gramada de bijuterii care se gaseau tot prin camerele alea. Bunica a pieptanat-o si mama adusa cu forta a trebuit s-o fardeze frumos ca altfel o lua dracu din spusele bunicii. Luminari galbene si multe au fost aprinse si popa Nicolaie chemat la datorie. Cind a intrat s-a crucit dar Coropisnita i-a sursurat serpeste: Magarule, daca scoti o vorba imi amintesc de curvele tale si popa a tacut milc de tot. Au stabilit inmormintarea peste trei zile si bunica i-a ordonat lui popa Nicolaie sa aduca inca trei popi da’ de la minastiri ca ea vrea pentru Coana Maria inmormintare de boieroaica numa de-a dracu sa moara comunistii.

Tocma se terminasera tirguielile c-au aparut citiva tipi barbosi si nespalati cu priviri criminale care au inceput sa zbiere si sa traga de lcururile din camera zicind ca sint ale lor. Coropisnita care lucra la cc si nu prea se-avea bine cu sinagoga in sensul ca nu era dusa la biserica, s-a cautat la cingatoare sub vesnica ei jacheta maronie de angora, a scos o flinta respectabila si le-a spus pletosilor ca ea stie exact ce fac ei si ca ii lichideaza in chinuri goranice daca nu dispar pe loc. Plus ca le-a zis ca-s legionari ascunsi si ca ii reclama imediat la militie si-o sa-i impuste aia daca cumva ea nu-i nimereste. Aia au amenintat-o cu diverse treburi si-au plecat in restul casei. Coropisnita asistata de Fanica cu cioamgul, de Costel, de mine si de servitoarea Maria, a mers dupa ei si i-a scos de tot din casa, in curu gol. Aia au amenintat ca dau foc la casa, bunica a zis ca le da foc la pulu lor. Cind se nervoza de tot, traducea din germana aiurea. Aia s-au carat dar a aparut Lica. A inceput sa-si zmulga parul din cap si sa faca circ. Bunica l-a potolit si pe el cu ligheanul cu apa rece care ramasese pe cerdac, avea si ceva urme de singe ca Maria spalase pe jos. I-a facut evacuarea lui Lica si i-a dat punct de intilnire la cimitir sau la puscarie. Lica a plecat jalnic, fugise puiul cu ata si trebuiau sa-si gaseasca alt cuib pentru adapostitul lucrurilor furate. Toata noaptea am vegheat-o pe Coana Maria impreuna cu bunica si citeva claugarite platite sa vina sa faca treaba asta. A doua zi dimineata, au venit de pe la minastiri sa se puna la curent cu ce-aveau de facut si-a inceput scandalul cind popii aia si-au recunoscut obiectele sfinte furate.