posted by Luana on Nov 16
Pasarea, pasarea, pasarea striga mama…
Era simbata seara si zaceam pe canapea uitindu-ma la ecranul televizorului. Nu era nimic pe el fiindca-l stinsesem cu injuraturi. Pe-afara era liniste deplina, nu batea vintul, nu latrau ciinii, nu urlau vecinii. Deodata si din senin, clopoteii de pe sub stresini au inceput sa clopoteasca. Numai aia care erau asezati mai jos. In jurul casei mele, in jurul casei galbene si iarasi. De vreo trei-patru ori. M-am uitat pe geam. In continuare nici o pala de vint. Ce-au clopoteii astia se misca asa de unii singuri? Goldie sforaia pe covorul ei. Brusc a sarit in toate labele si inceput sa latre la usa. I-am dat drumul ca scula toata casa. Am amenintat-o cu moartea daca-l scoala pe fiu-meu care dormea-n casa galbena. S-a dus afara, a mirosit si-a revenit cu toata coama ridicata. Ce ai? N-a raspuns, a oftat si s-a culcat inapoi. La fel si clopoteii. Pe la 4 dimineata iar i-a luat nebuneala pe toti, clopotei si Goldie. Iar i-am dat drumul afara iar a venit oftind. Gata am zis nu mai mergi nicaieri, ce-s eu, portar la idioti (vorba lui maica-mea). Pe la prinz mare vinzoleala prin curte, Goldie miriia furioasa si ceva batea din aripi. Read the rest of this entry »
