posted by Luana on Nov 8
Vis-a-vis de noi (in Romania) era o casa imensa. Spun imensa la dimensiunile de-acuma si nu de-atunci; cind ai juma’ de metru, imens ti se pare si-un metru jumate dar casa aia era mare in adevaratul inteles al cuvintului. Si nu locuia nimeni in ea. Nimeni inafara de fosta proprietareasa, Coana Maria, care asa a ramas pentru mine. Numele de familie cred ca era Calapod. Fiindca asa se numea casa. Casa Calapod.
Coana Maria, fosta proprietareasa ( baietii comunisti nationalizasera totul dupa cum se stie, inclusiv pizdele curvelor pe care le-au trimis la specializare si schimbarea meseriei), sa fi avut 50 de ani. Era singura locuitoare a casei imense. Desi fusesera bagati o gramada de chiriasi dupa obiceiul vremurilor, dupa ce vreo 5-6 din ei impreuna cu familiile o mierlisera in mod misterios si fara explicatii, nimeni n-a mai vrut sa locuiasca-n “casa dracului” si-au preferat sa stea oriunde numa nu acolo. Pe Coana Maria au anchetat-o la securitate, au arestat-o si tot restul dar s-a dovedit ca fizic si personal nu-si omora vecinii asa ca i-au dat drumul si-a ramas sa bintuie casa goala. Cum si pe vremea aia femeile erau destul de nebune sa-si ia amanti cu 20-30 de ani mai tineri ca ele, Coana Maria avea un amant, Lica, mai tinar decit ea. Cu multi ani. Nu stiu din ce traiau. Nu stiu daca traiau bine sau rau dar din desele mele incursiuni de spionaj, retin ca nu prea aveau multe lucuri prin casa. Probabil vindeau sau vindusera totul si ce mai aveau de vindut era bine ascuns. Erau si camere-n care nu se vedea prin geam, cele ascunse dupa altele, camere la care privirea mea de soim al patriei nu avea acees. Read the rest of this entry »
