posted by Luana on Oct 9
Mda, ieri a fost cum se stie ( sau nu) Yom Kipur, marea zi de doliu de post de rugaciuni la evrei. E ziua-n care nu se bea nu se maninca; toata lumea se roaga sa i se ierte pacatele se bate cu pumnu-n pept si se dezminte de rele. Ba cei mai credinciosi taie gitul gainilor si isi toarna pacatele pe gaini. Transfer de pacate adica. Iaca io-s curat gaina-i pacatoasa domne si pe ea s-o pedepsesti ca io am furat, am birfit, am futut capra vecinului ca-i mai verde, i-am pascut nevasta si i-am ars iarba (sau asa ceva).
N-ai voie sa mergi cu masina, n-ai voie sa aprinzi lumina numa tre sa stai sa te gindesti ce rele-ai facut, sa-ti faci comotie cerbrala, pardon proces cerbral, scuze, proces de constiinta si sa recunosti ca esti o scroafa pacatoasa. Nu, nu o scroafa pacatoasa ca nu esti kasher ca esti un animal pacatos. Un om pacatos ceea ce nu-i totuna ca animalele nu-s pacatoase.
Unii tin postul asta altii nu tin postul asta dar nici aia care nu tin postul asta n-au voie sa miste cu masina ca-i iau aia care-n mod normal ar trebui sa tina postul asta la bataie cu pietre si cu pumnii. Da despre asta vorbim mai tirziu. In orice caz daca ai muza de plimbare te plimbi per pedes sau cu bicicleta. Daca n-ai bicicleta te plimbi cu picioarele personale. Sau stai dracu acasa si nu bati capu.
E liniste si pace, doar pruncii-s pe strazi ca poporul zece lat. Nu sintem un neam obisnuit cu postul dimpotriva, ideea asta in sine suna ca o pedeapsa groaznica. Ne place sa plingem si sa ne zmulgem perii din cap da asta cu stomacul plin. E, tre sa recunoastem mult mai putin trist decit pe stomacul gol.
Si cum stateam io si nu posteam adica incercam sa citesc o carte cumplit de celebra una careia-i zice ” Cartea vietii si a mortii din Tibet” ma plictiseam de moarte si ma autocalmam zicindu-mi ca nu e frumos sa calci carti in picioare si sa injuri ca un carutzas beat in zi de doliu suna telefonu. Acu sa fie clar, nici telefonu n-are voie sa sune de Yom Kipur decit in cazuri extreme. Si imediat am banuit ca e un caz deosebit de extrem. Era extrem.
De la casa de batrini m-au anuntat ca o trimit pe maica-mea la spital ca are febra operatia de la picior e rosie fiebinte si s-a umflat. Deci o trimit la spital fara insotitor ca insotitorul n-are cu ce sa se intoarca de-acolo decit pe jos. I-am intrebat ce se astepta de la mine sa ma duc eu pe jos la spital s-o vad pe maica-mea sau ce alta idee geniala au in cap?
Nu stiu ce-au zis ca am zbierat la ei incontinuu pina am obosit si-am inchis telefonul. Nu mi-a priit de loc postul asta asa cum nici anul nou evreiesc nu mi-a priit ca maica-mea fix de anul nou a considerat necesar sa sara din pat si sa-si rupa un picior, ca mina deja si-o rupsese cu trei zile inainte.
Faptul ca n-am putut ajunge repede la spital a imbunatatit oarecum situatia si cind am ajuns, asta seara, eram deja mai putin nervozata si chiar sa fi fost tare nervozata n-aveam nici o sansa, maica-mea dormea si desi am strigat-o nu s-a trezit. Asa ca am lasat-o sa doarma. Era ce e drept un fel de somn cam ciudat dar cum nu poti sa te-apuci sa tragi de babe in plina sectie de spital public, n-am avut ce face. Parea mai degraba un inceput de coma decit somn normal.
Da cum sa zic, mai avem o sarbatoare-n fata, aia a colibelor, Sucot ii zice si maica-mea poate ne mai pregateste ceva surprize ca nu i-a scapat pina acuma nici o ocazie festiva sa ne faca balamuc. Daca-i scapa Sucotul apoi luna viitoare e ziua de nastere a lui fiu-meu si-a mea, nu putem trece nepedepsiti macar cu citeva curse-n tromba la un spital sau altul. Nu-i normal si nu e sanatos la tensiunea arteriala.
Ce bine-i sa ai familie mareeeeeeeeeee. Multe multe babe, mame matusi, verisoare mai batrine, mame de verisoare, frati cu mame separte adica alte mame. O viata plina de activitate si calatorii. La spitale. Morgi. Cimitire diverse. Trai neneaca.
Ce ziceam de masini si post? Da, n-ai voie sa circuli cu masina. Acu e scandal mare. La Acco. Asta-i un oras cunoscut pentru buna desfasurare a vietii cotidiene intre evrei si arabi. Si invers. Acu de Yom Kipur nu stiu ce-o fi intrat in ei. Probabil arabii sau un arab, care-s muslmani si n-au nimic cu postul or fi circulat cu masina. Evreii, sau un evreu s-a nervat si-a dat cu bolovanu ca le spurca postul. Ca datul cu pietre-i o activitate recomandabila cind te rogi pentru ieratea pacatelor de anu trecut.
Pe scurt au facut un circ de nedescris, l-au bagat in ma-sa de Yom Kipur si s-au batut ca chiorii. Masini cu geamuri sparte, capete sparte oameni sparti. Au facut o pauza de rugaciune si sa manince cind a iesit postul si-au luat-o de la inceput iar pietre iar flocaiala ca ce-a fost anu trecut adica intra-n pacatele vechi. Anu asta-i unu nou, mai taiem o gaina mai trecem pe e aniste pacate mai cerem iertare si tot asa. Aiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii palomaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Blanca.
Leave a Reply