posted by Luana on Oct 14

10

Povestea care urmează s-a întâmplat cam mult înaintea naşterii mele. In perioada de după război, imediat, cred că prin 1948, sau puţin înainte. Vremuri grele şi tulburi. Le-au descris alţii destul. Nici n-aş putea să le descriu decât după ureche, ori după ureche au cântat alţii. Povestea e la prima mână însă, şi e destul de urâtă, adică-i foarte urâtă, n-am să încerc să pun umor în naraţiune, nu există umor ci numai jale, şi-o nouă palmă pe obrazul cuiva, câtorva, al unor oameni care în ochii mei cu fiecare amintire sau poveste, îşi pierd din ce în ce mai mult legitimaţia de-a striga “ură de rasă”.

Voslobenii, e un sat în ungurime, undeva pe lângă Miercurea Ciuc, dacă nu greşesc, dacă greşesc să mă iertaţi, am fost acolo numai o singură dată. Comuna mare şi frumoasă, cu oameni gospodari şi aşezaţi. Dar nu asta-i esenţa, cum sunt oamenii ci cum au fost neoamenii.

Medicul evreu de care-am să vorbesc era trimis la Voslobeni, în ungurime adică, să facă un fel de românizare, deh, exact de asta aveau nevoie ungurii, de românizare, erau destui români în sat şi nimeni nu se bătea cu nimeni. De fapt trimiterea acolo ca medic şef şi activist de partid după ce făcuse o şcoală de partid nu reţin unde, era o avansare, doctorul era astfel pregătit pentru funcţii mari în conducerea partidului şi guvernului viitor. Ca majoritatea evreilor de altfel.

Spitalul comunal era mare, cu câteva surori, cu de toate, activistul era proaspăt însurat şi lipsit de toate, venise cu tânăra nevastă, să facă ceva bani înainte să plece din nou la Bucureşti să-şi ia postu-n primire.

Ţăranii era cumsecade, aveau ale lor treburi, când era bolnavi, destul de rar, veneau la dispensar, dar în special veneau la dentist, stomatolog, ce-o fi fost. Am uitat să spun, că şeful nostru de spital era stomatolog ca specialitate şi alerga după femei în timpul liber, sau alerga tot timpul, chiar şi când muncea. Nu de pomana accentuez asta, nu bat capul pur şi simplu, ca de obicei, am un scop în viaţă. In viaţa părţii asteia de poveste oricum. Fiind şef de spital, dentistul nostru făcea însă şi medicină generală, interne, ginecologie, cam tot ce-i venea în gând să facă. Nu cred că dansa pe sârmă dar daca asta ar fi adus parale ar fi făcut-o, oricum nu era de demnitatea lui dansatul pe sârmă, pentru asta se însurase, nevasta trebuia să danseze pe sârmă, altfel o pocea-n bătăi, fiindcă era şi violent.