posted by Luana on Oct 14

10

Povestea care urmează s-a întâmplat cam mult înaintea naşterii mele. In perioada de după război, imediat, cred că prin 1948, sau puţin înainte. Vremuri grele şi tulburi. Le-au descris alţii destul. Nici n-aş putea să le descriu decât după ureche, ori după ureche au cântat alţii. Povestea e la prima mână însă, şi e destul de urâtă, adică-i foarte urâtă, n-am să încerc să pun umor în naraţiune, nu există umor ci numai jale, şi-o nouă palmă pe obrazul cuiva, câtorva, al unor oameni care în ochii mei cu fiecare amintire sau poveste, îşi pierd din ce în ce mai mult legitimaţia de-a striga “ură de rasă”. Read the rest of this entry »