posted by Luana on Sep 22

7

Cred că nostalgia mă păleşte fiindcă-n Israel nu există ţărani. Dar fiindcă nu există nici orăşeni. Nefiind o diferenţă între sat, care nu există, şi oraă care e ceva pe cale de dezvoltare, toată lumea trăieşte aici într-un fel oarecum anormal. Fiindcă majoritatea celor veniţi nu sunt intelectuali ci fosti ţărani, foşti mici negustori, foşti nimeni cu nimic, dându-se acum nimeni cu “n” mare. Indiferent de unde-au venit, fără excepţie, poate a puţinor ruşi, polonezi, români, intelectuali, restul toţi au fost mari proprietari de magazine de vândut fitil de lampă şi covrigi, foşti arendaşi sau foşti croitori, cizmari etc., etc.

Din toate ţările unde aceste meserii bineînţeles există. Nu poţi pretinde să existe aşa ceva exact în Yemen sau în Etiopia, dar aproximativ, exista. Restul, erau ţărani, dar ca şi cei români, ţăranii din Maroc, din Tunis, din Algeria, s-au făcut brusc orăşeni şi habar n-au ce-i de capul lor. Trăiesc, în comunităţi restrânse, se învârt printre ei, toţi la fel, români, ruşi turci, de frica limbii sau de frică să nu se amestece ori să se corcească. Generaţiile astea din urmă sunt mai omogene însă tot sunt separaţi, în mare, sefarzii de askenazi şi dracu’ de taică-său.

Indiferent căţi ţărani am cunoscut în România sau câţi foşti ţărani am cunoscut în Israel, chestia asta e pe cale de dispariţie. Nu mai există, cred că specia asta rară pe care-o visează scriitorii, şia care pocneau din bici pe lângă boi şi tot tacâmul, s-a transformat în altceva, ceva pe care eu n-am de gând să-l analizez, ştiţi de ce, fiindcă aşa cum văd eu lucrurile, în locul ţăranului ardelean, ăla cu pălărie tocită şi pulover de lână care stătea pe bancă-n faţa casei, odihnindu-şi mâinile obosite pe genunchi, îmi apare-n mutră mercedesul care stopează la poartă, din el coboară un evreu, sau un arab, sau un turc sau alte naţionalităţi, care nu-s conlocuitoare ci străine total, împarte nişte bani, împarte nişte porunci şi se cară înapoi în capitală la cazino sau la casa de curve pe care le conduce cu succes.

Oamenii nu mai trăiesc din pământ pentru pământ ci s-au întors la hamalit pentru alţii, perioada iobagilor sau cum îi spune. So, dacă chiar vreau să văd un ţăran cu pulover şi cu pălărie roasă, mă duc în Sicilia, măcar de la ăia ştiu la ce să ma aştept.

Coasa noastra şi-a pierdut rostul pe lume, înlocuită fiind de cosa nostra.