Un bocanc in gura

posted by Luana on Sep 25

Tata a zis că o s-o facă blondă pe Marghioala. Avea ceva care se chema fuxina. Nu ştiu ce rol avea, la ce-o folosea, dar în general decolora. Tata, reuşise să decoloreze cu ea părul cuiva, în una din experienţe. A uns-o pe Marghioala cu fuxină şi-a lăsat-o să aştepte. După aia a trebuit să fie spălată pe cap, ca la coafor, cu săpun şi cu de toate. Cred că săpun de rufe.
Surpriză. La spălare cu săpun, Marghioala s-a făcut verde. Şi-aşa a rămas. Probabil la o reacţie cu săpunul. Verde sclipitor. Cu dinţii auriţi şi părul verde arăta superb, cel puţin în ochii noştri, dar Marghioala zbiera ca din gură de şarpe şi nimeni nu ştia ce se poate face cu ea. Trebuia după aprecierea mea să fie îngropată în pământ să ruginească. Dar am fost cârpită pentru părerea asta.

Habar n-am ce-au făcut cu ea, probabil cu ceva au vopsit-o dar n-am aflat cum s-a terminat, am fost gonită pentru idei subversive şi sub ameninţarea cu moartea dacă vorbesc. N-am vorbit până acuma. Razele fără lumină şi fuxina, printre altele m-au dus la concluzia că ţăranul român era naiv.

Mai era aparatul de aerosoli. Toată lumea făcea aerosoli. Le pune ceva-n nas sau în gură şi bagă aer în ei. Cred ca voia să-i umfle sau ceva. Dar era o coadă mare la pompatul ăsta şi bani buni. Ca şi razele. Dar ăla scotea şi nişte aburi infecţi, adică nu erau aburi, din ce băgau ei acolo mirosea a penicilină, a usturoi de la ozon, a dracu ştie. Numai sănătoasă nu părea povestea. Cred că funcţiona pe principiul narghilelei, că lumea ieşea din cabinet foarte fericită. Şi bărbaţii, nu numai femeile. Nu, nu erau homo, ăia aveau alt loc de întâlnire. La baia orăşenească. Lângă liceul Şaguna. Dar asta-i altă poveste. Să nu amestecăm intelectualitatea homo cu aerosolii şi fuxina.

Mă întreb aşa, dacă oamenii ăia care-şi făceau tot felul de tratamente, dinţi de tinichea, raze idioate şi aerosoli, ştiau ce fac sau nu ştiau ? Fiindcă, dacă ar fi ştiut l-ar fi omorât pe tata-n bătăi. La fel pe alţi medici evrei din oraş. Era unul care cică făcea chiuretaje. Dar nu ştiu cum i-a ieşit de câteva ori, că s-a născut copilul. După chiuretaj. Altul dădea tot felul de reţete empirice, lut alb şi praf verde. Toate costau mulţi, mulţi bani. Când oamenii nu mai aveau bani plăteau în produse, în mâncare, de tot felul, găini, curci, gâşte, măgari cum am povestit, uneori chiar şi mai mult pământ. Dar pământul era specialitatea avocaţilor. Pământul care mai rămăsese neluat în colectivizare. Avocaţii scriau o scrisoare, doua-trei, târau câte-un proces ani de zile până ţăranul se golea de tot, atunci dădea pământ. Şi totul de fapt plecase de la un gard, cu jumate de metru pe pământul unuia sau altuia. După aia nu mai avea ţăranul nevoie de gard, fiindcă nu mai avea pe ce-l pune.

La fel au făcut avocaţii în Israel, cu yemeniţii. Ăia când au venit au fost singurii care-au vrut pământ. Sute de hectare. Avocaţii au avut grijă să le ia pământul lor aşa, de la o cere de racordare la apă. Sau alte tâmpenii.