posted by Luana on Aug 27
Maria care tocmai se pişase de emoţie - n-a mai avut alta ieşire organică de râs decât să înceapă să plaseze vânturi, a tras o rafală impresionantă şi Tomoşoiu a dispărut din cabinet şi din viaţa familiei vreme de vreo câteva luni bune.
După care tata a început să încuie uşa cabinetului când plecau de-acasă, “Pentru orice eventualitate” spunea el. Tot pentru orice eventualitate mama deschidea uşa la cabinet din 10-n zece minute când înăuntru era o suspecta. Dar toate erau suspecte şi până ce tata n-a aruncat după ea c-o seringă nu s-a lăsat.
Dar vorbeam despre măgar.
Pisica cu motocei, am mai vorbit de ea, era una din amantele en-titre ale tatei. Cum venea sclifosita şi stătea în sala de aşteptare, cu puloverele ei care aveau la gât un şiret terminat cu motocei, cu parfumul de violete care umplea casa şi-o scotea pe mama din sărite, măgarul intra şi el în criză. Nu ştiu care era legătura, probabil tot una de feromoni ca şi la tata. In ziua respectivă Fănică era plecat undeva, cred ca să aducă lemne sau habar n-am, însă nu era acasă, la fel şi mama, Maria n-avea timp de măgar şi restul erau pe la înalte şcoli, eu tocmai venisem si cred că, patologeam o găină când a trecut pe lângă mine măgarul tropăind. Un măgar tropăind nu e de mirare când ai aşa un animal, dar tropăia înspre casă şi asta mi-a trezit curiozitatea. Am fugit după el, măgaru’ a dat buzna-n sala de aşteptare. Era un culoar lung, cu caricaturi de dentişti sadici pe pereţi, un covor făcut pe maici pe jos şi scaune de-o parte şi de alta, plus două mese cu reviste. Ce-am văzut a fost numai măgarul care se urcase pe pisica cu motocei şi-aia zbiera ca din gură de şarpe. Ce făcea măgarul pe ea habar n-am. Dar tata a ieşit disperat de urlete, măgaru’ nu voia să coboare de pe pisica, pisica urla, ţăranul din cabinet râdea cu juma’ de gură bătându-se pe pulpe. Maria venise şi ea cu meleşteul sau cu ăla de întins aluat - că nu ştiu cum îi zice - şi se făcea că bate măgarul dar râdea de imediat ar fi urmat acţiunea ei preferată. Magaru nu se lăsa. Tata nu se lăsa. Pisica gemea. Cazul părea pierdut până ce Maria a adus măgarului un măr, era mort după mere. Măgaru a lăsat pisica, oricum era un act sexual de neconsumat şi a plecat după măr lăsând în urmă, pe covorul ţesut de maici, câteva balegi serioase.
Pisica a fugit şi n-a mai revenit fiindcă bărbatu-său, director de şcoală a putut accepta aventurile ei cu diferiţi bărbaţi dat fiind că era impotent, dar o legătură sexuală cu un măgar i se părea de neconceput şi a trebuit să-şi schimbe dentistul.
Fănica n-a putut fi pedepsit nefiind acasă, Maria a salvat situaţia şi-a curăţat covorul. Distingând în măgar un concurent temeinic la compostatul femelelor disponibile, tata a dat dispoziţie ca acesta să fie închis în grădină pe tot timpul zilelor lucrătoare. Mama ajunsă acasă a dăruit măgarului un coş de mere, drept recunoştinţă pentru îndepărtarea pisicii cu motocei. Supărat de domiciliul forţat, măgarul a dezertat şi nu l-am mai văzut. Probabil s-a întors la ţăranul lui, vechiul stăpân, ajungând el la concluzia că viaţa micii burghezii e pe-atât de înşelătoare pe cât de periculoasă şi că, în lipsă de altceva, e bine sa tragi o căruţă, femeile orăşenilor fiind nepracticabile. Tata a rămas fără concurent patruped. Dar, spre ghinionul lui, a venit bunica Coropişniţa în vacanţă pe trei luni şi viaţa-n casă a redevenit palpitantă astfel încât tata a regretat din suflet măgarul.
*
Leave a Reply