posted by Luana on Aug 4
Capitolul 3
Bine că mi-am amintit, din tradiţiile naţionale, în România desigur. Mama şi Maria, după ce căsăpeau ceva, o pasăre în general, adică o puneau cu capul pe butuc, ca la revoluţia franceză şi-i tăiau gâtul, o băgau într-un cazan cu apa clocotită. Nu pricep de ce, dar cazanul ăla funcţiona non stop.
Intr-o dimineaţă, moşu Shnirer - ăsta era evreu negustor ambulant - a venit la mama c-o găină, pasărea arăta cam decedată, că ăştia le cărau atârnate de picioare şi probabil i se urcase sângele la cap şi leşinase. A venit cu găina, era vară, ai mei haleau ceva pe balconul din spatele casei, Maria trebăluia, probabil aducea la masă, oricum, a văzut găina şi-a zis că-i moartă. Moş Shnirer, nu că-i vie da-i e cald, Maria nu, că-i moartă, moşu nu, că-i vie. Enervată Maria a luat pasărea şi-a băgat-o în cazanul cu apă fierbinte. Na, i-a zis moşului, acuma-i moartă şi nu te mai contra cu mine.
“Oi veis mir, domnu doctor, nenorocita asta a omorât bunătate de găină s-a jeluit moşu Shnirer, acu musai să mi-o plăteşti, altfel te dau în judecată”. Tata care tocmai era-n proces cu jumate de oraş i-a plătit găina la jumate de preţ, normal şi, odată scăpat de moş s-a întors să mănânce. Maria, intrigată că nu i se spune o vorbă bună pentru ce-a făcut s-a repezit în tata:
“Ia ascultă, care din noi e jidanul aici ? nu eşti în stare să faci un gheşeft ca lumea, eu fac toată treaba şi nici măcar “mersi boule” nu-mi zici ?”
Apatic tata a ridicat ochii, a înghiţit ce-avea în gură şi-a zis calm: “Mersi boule”.
Tot sar de la una la alta, dar amintirile din copilărie mi-s mai dragi ca manifestările social-politice ale schimbării din România şi adaptarea ţăranului român la viaţa în Israel.
Leave a Reply