posted by Luana on Jul 23

De anul nou evreiesc mama cumpăra întotdeauna curcan. In anul de care vorbesc au cumpărat un curcan imens, războinic şi ţâfnos, era cred mai mare ca mama şi Maria la un loc. Nu ştiu care-i faza dar urmau să-l îndoape cu nişte nuci şi să-i dea să bea rom, probabil asta-i tradiţia la curcani, să moară beţi. Au târât curcanul pe treptele bucătăriei şi cumva au reuşit să-l ţină pregătindu-se să-l îndoape cu nuci. Dar curcanul le-a ciupit în aşa un hal, că au renunţat la protocol şi-au trecut direct la rom. Nici Maria nu ducea la ureche şi tot aşa, o gură ea, una pe ciocul curcanului, au terminat cam jumate kil de rom. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Jul 21

La vecini, în aceeaşi curte cu madam Schenfeld, cea cu turbanul şi bretonul, dar în alt grup de case, locuia un fost avocat, Gheorghiţă-l chema. Era aşa de-a dracului, că nu se înţelegea nimeni cu el, aproape la fel de rău ca bunică-mea Coropişniţa, avea însă asupra ei avantajul că ştia să înjure perfect în româneşte. Maria nu putea sa-l sufere pe avocat, de-aia îi făcea tot felul de şicane. Moş Gheorghiţă avea obiceiul să-şi facă siesta sub un copac mare în grădina lui. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Jul 18

După ea a venit Roza, dar ea nu făcea parte din categoria ţăranului român, ci a celui ungur. Aşa că nu pot vorbi de ea, dacă aş face-o, aş avea numai cuvinte de laudă.

Maria, mică de statură, să fi avut 1,40 metri înălţime, urâta foc, parcă era un trol, s-a lipit repede de casa şi de sufletul tuturor, făcea o grămadă de prostii dar ştia să conducă o gospodărie, astfel încât, o dată cu venirea ei mama a putut să se dedice în întregime altor treburi importante cum ar fi admiratul pereţilor, al norilor, mersul la croitoreasă, la coafor şi pictatul. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Jul 17

Rindurile de mai jos, de la dreapta la stinga si de la stinga la dreapta sint un omagiu tuturor Mariilor, Rozelor, Marghioalelor si Manutelor, tuturor Ionilor sau Fanicilor, tuturor romanilor tiganilor ungurilor care mi-au imbogatit si inveselit copilaria,mintea si sufletul. Indiferent in ce religie m-am nascut m-am nascut in Romania si asta-i unul din cele mai bune lucruri care mi s-au intimplat in viata.
Ma doare-n cur daca suna patetic ,cind am plecat de-acolo am plecat cu tot ce-am devenit mai apoi sau mai corect tot ce-am devenit mai apoi e asezat frumos pe temelia povestilor intelepciunii a oamenilor a locurilor a pamintului a copacilor a pasarilor si-a tot ce inseamna Romania.
Taranul Roman nu-i terminat .

posted by Luana on Jul 17

Ţăranul român (2005)

Capitolul 1

Toată lumea descrie ţăranul român. Dar nu cel din Grigorescu sau Aman, cu iţari, cu fote şi tot harnaşamentul, ci bietul ţăran român ăla cu palmele crăpate de coarnele plugului, de sapă, de hârleţ, de vânt, ploaie şi alte intemperii.

Din nefericire, cunoştinţa mea cu ţăranul român s-a făcut târziu de tot şi, în special prin intermediul servitoarelor, câteva una după alta, şi, la sfârşit una singură pe-o perioada îndelungată. Prin anii ’960 şi ceva, când am devenit conştientă că există, adică o anume pătură socială, ţăranii erau deja bine cotonogiţi, băgaţi cu sila-n gospodăriile alea colective, lăsaţi în curul gol, la prima vedere. Deşi cei care veneau la tata să-şi scoată dinţi sănătoşi şi să-şi pună de-ăia de aur nu păreau de loc în curul gol, ci dimpotrivă. Dar mă rog, să zicem că era şi-o parte de ţărani în curul gol şi ăia nu mergeau la dentist. Read the rest of this entry »