posted by Luana on Jul 10

Neamtul ala mititel care imi ascunde lucrurile (3)

Azi a fost una din zilele cele rele. Nebuneala a inceput de dimineata, fierul
de calcat era fie prea rece, fie prea mic fie prea incet fie prea albastru. Am reusit sa-mi pastrez calmul pictind punctuletele rosii pe fond mov.
Dupa aia a venit pofta de alintare, pe ziua de 11 mai e ziua mea si sper sa-mi spuneti la multi ani.
O sa-ti punem pe 11 mai acum sintem in martie.

Dupa cinci minute i-am zis sa vina sa manince, a zis c-a mincat.
Ce-ai mincat? Oua prajite.
Unde-ai mincat? La mine acasa.
La tine nu poti minca ca n-ai pe ce gati. Ce, sint nebuna, daca-ti spun ca am mincat am mincat.
Bun, din partea mea rabda de foame.

Treci si fa baie. Nu vreau sa fac baie. Miine mergi la medic, tre sa faci baie.
Nu fac nici o baie sint intr-o tara democrata, stapina pe corpul meu si nu vreau sa fac baie.
Am luat-o frumos pe la spate ca pe nebunii de la Levzeler si-am bagat-o-n baie. A facut baie. A iesit din baie si s-a dus sa manince.
Dupa ce-a mincat a zis ca noi vream sa-i furam casa. Bine, pazeste-o sa n-o furam.

Pe urma a vrut s-o ia razna pe poarta. Asta nu se poate, nu mai ai voie sa iesi singura. Iar a luat-o cu libertatea cetateanului intr-o tara democrata. Am incercat sa-i explic politicos ca ea nu mai este cetatean ci altzheimer intr-o tara democrata pentru aia normali la cap. Atunci s-a dus si-a inceput sa-mi rupa plantele din gradina. Ohoooooooooooo, totul pina la plante i-am zis, iar am luat-o-n brate pe la spate si-am bagat-o-n casa galbena.
Stai imediat in pat i-am zis.
Ia uite cum iese Zosmer la lumina zice.
Spaima zilelor ei e taica-meu. I-am amintit cam ce-ar face taica-meu in astefel de situatii si s-a culcat pe pat imediat.
Ia-ti pastila. Nu iau pastila.iar a trebuit sa amintesc numele Zosmer. A luat imediat pastila. Cred ca medicamentul se numeste Zosmer. Cum ii pomenesc de numele asta devine blinda ca un mielusel.

Ea doarme si eu m-am ales c-un atac de panica. Durere-n piept si-n miini. Vesel de tot in special cind am atita treaba. Cred ca-n curind va trebuis-o bag la nebunii violenti cind n-o sa mai rezist eu personal sa ma ocup de ea. Culmea stiti care este? O urasc ope femeia asta din tot sufletul de la 12 ani si uite ca tocmai mie mi-a venit pedeapsa s-o ingrijesc in vremurile cele mai grele. Daca macar as putea face asta dezinvolt, asa cum o faceam cu bolnavii de la Levzeler.
Dar nu pot. Mereu una din amintiri imi vine-n cap si-mi impietreste inima.

La primul atac mi-am chemat plozii si i-am jurat ca daca ajung in halul asta nu se baga. Au dat in scris, au semnat, am dus actul la avocat asa ca de-acuma pot capata altzheimer in liniste, nici cei care ma urasc nici cei care ma iubesc n-or sa mai sufere din pricina mea.
Impreuna cu Liora am stabilit sa ne facem casa de nebuni particulara si-acolo sa ne desfasuram invoie. Bani avem destui pentru asta si pentru angajat straini sa ne ingrijeasca. Cum zicea Silvia, fereasca d.zeu sa-ti vezi mama-n starea asta dar si mai fereasca d.zeu sa-ti urasti de copil mama chiar decind nu era in starea asta!

Asa-i ca e o situatie deosebit de romantica si se poate face chiar un film pe cinste din treaba asta?