posted by Luana on Jul 15

Jurnal Siberian (3)

N-are rost sa descriu zborul pina la Moscova. A fost exact ca ala din Moscova nu crede-n lacrimi numa ca inafara de vodka, parfum, kazacioc davai si tot restul am avut parte si de-un film pe ruseste. Cred ca se chema Sibirski Barber da oricum am domit asa ca n-are importanta cum se chema.

La Moscova m-a asteptat nora-mea Valentina insotita de-un tip gen mamuta neagra si de-o tipa slaba neagra si ea. Valentina mi-a prezentat paznicul meu de corp si pe ghida mea. Aia, ghida a chitait extaziata ceva pe limba ei. Am intrebat-o pe Valentina ce zice schiloada si-a zis ca se mira ca parca-s copia Unei in negativ, adica-n pozitiv adica alba pe cit e aia de neagra. Dupa care schilodica mi s-a atirnat de git si-a inceput sa ma linga pe obraji cu entuziasm.
Da-o jos de pe mine am inceput sa urlu, da-o jos pina nu incepe sa-mi futa piciorul, parca-i ciinele meu raposat Roky, la fel de slaba si la fel de excitata.
Cu chiu cu vai nora-mea a dat-o jos pe aia de pe mine, da a inceput mamuta sa traga de rucsac.
Lasa rucsacu-n pace am inceput sa strig, m-am saturat de chestiile astea, io ma duc acasaaaaaaaaaaaaaaaa.
Lasa-l sa-ti duca rucsacul ce-ti pasa a zis Valentina, e treaba lui nu a ta.
Daca nu-l lasi se supara Dan pe el si-l cearta.
Bine, eu ma supar pe Dan si-l cert, acu cine preferi sa fie certat?

A inceput sa rida si mi-a zis sa-i dau totusi rucsacul mamutei.
I l-am dat si mamuta a facut o figura deosebit de fericita razind de bucurie podeaua cu caninii. Amindoi si mamuta si slabanoguta aveau mutre de-alea mongolice si erau rotunzi la figura.

Trebuia sa ne grabim, avionul spre Irkusk sau cum draci ii zice urma sa plece-n doua ore si n-aveam timp nici macar de-o cafea. Am ajuns in ultimul moment am trecut de aia care controlau pasapoartele fara probleme ca toti se holbau la mine si-aproape ca-si scuipau in sin. Ii inteleg nu vad ei des o blonda luind in luna mai calea Baikalului. Probabil rideau in sinea lor c-o sa inghet pe-acolo si-a mai crapat o jidanca. Asa credeam eu ca gindesc da de fapt ei gindeau altceva.

Inca din avionul spre Irkutzk am inceput sa regret plecarea, ideea si insasi faptul ca m-am nascut intr-o familie de tembeli sau mai exact faptul ca ma iau dupa tembelii din familie, dar era prea tirziu. Dirdiiam de frig numai la gindul de cit de frig o sa-mi fie. Normal ca aveam haine groase dar hainele groase erau pe dinafara nu inauntru-n capul meu unde ideea de zapada e un hibrid intre o bomba atomica in wc si o scrumbie-n frigider.
De la Irkutzk urma sa ne aduna unii c-o masina sa mergem cam 70 km pina unde si-a futut dracu nevasta ca s-o convinga sa-si intarce acolo copii altfel nu vad ce treaba ar fi avut o muiere normala fie si incornorata din nastere nu de ocazie sa se bage-n gaurile alea.
Irutzku asta a fost contruit initial ca fortareata sa apere sa se apere sa ii bata vintul zapada si ploile unul din lucrurile alea inutile-n zilele noastre dar utile pe vremuri cam ca zidul chinezesc. Casele arata bine binisor din lemn pe dinafara cam toate si cu garduri inalte sa nu-i vada cumva cineva cind fac pipi si ramin asa inghetati ca ingerasii din arteziene. Mai mult n-am chef sa vorbesc de chestia asta ca ma ia gerul numai amintintindu-mi si pe deasupra ma mai si doare capul de caldura de-afara. Ca nici prea frig nu-i bine da nici prea cald baga-mi-as.

O alta banda de mongolici de-astia ne-au asteptat si toti horcaiau pe limba lor un fel de turca persana rusa ungara da deja ma obisnuisem cu mutrele lor, nu si cu pupaturile alea scirboase ca nu stiu ce-aveau cu mine care cum ma vedea simtea-n el o dorinta feroce sa ma stringa-n brate si sa ma imbaleze total. Astia din urma chiar mi-au adus si flori de parca murisem si ma uitam sa vad unde-i sicriul da nu era decit o limuzina neagra lunga cit strada noastra principala Socolov si impodobita ca de ziua independentei numa ca-i ardeau toate becurile fiindca electricienii probabil nu apucasera sa fure citeva ca la noi.

Tipii aia mi-au facut cadou un ciomag nu gros si nici subtire indoit la capat ca o crosa si cu niste serpi pictati pe ea, o s-o pozez la un moment dat. Mi-au pus pe mine blana unui animal mort sub forma de haina si-o caciula-n cap de mi-a cazut pina pe thiroida care de frig parca nici nu mai era umflata.
Din masina a coborit un tip formidabil, blond cu ochi deschisi la culoare inalt cit stilpul ala cu crisma-n cap de la berlin ala de se invirte ca prostu mi-a deschis usa la o bucata din masina aia (blondu nu stilpu) si m-a poftit inauntru de unde iesea caldura si-un miros placut de capsune si prajituri.
De cind cu sparay-ul ala de la americani din wc. publice de la aeroport am io o negatie la mirosul de capsune da mi-a trecut subit fiindca tocma-mi faceam planuri marete cum sa-l pontez pe blondu misto.