posted by Luana on Jul 28
Capitolul 2
Cum spuneam, a început războiul aristocraţiei contra ei înşişi şi a câinilor în paralel sau în secundar. Maică-mea, cuprinsă de înverşunare a aruncat o pernă de-aia plină de talaş în capul Puicăi dar l-a nimerit pe Dudu care şi-aşa era buimac de felul lui, nerezistând şi altor atacuri decât ale propriei lui neveste, deci s-a ascuns după pian. Duda furioasă că cineva i-a atacat bărbatul iubit, s-a repezit spre mama, dar fiind surprinsă de Maria, a fost pălită cu raţele folosite drept lassou. Bărbaţii mai demni au început să arunce cu apă peste doamne şi peste câini deopotrivă. Câinilor nu le place apa, în schimb le-au plăcut grozav pernele care săreau în aer şi lăsând pentru moment la o parte aerul parfumat al căţelelor s-au aruncat pe obiectele plutitoare pe care le-au sfâşiat. Ce nu era ud era plin de pene. Cristalurile scumpe şi tablourile lui tata, bronzurile şi fildeşurile, riscau o adevărată calamitate artistică si tata disperat a început să urle că toată lumea să părăsească casă. Toţi în afară de câini erau dispuşi s-o facă dar nu aveau cum. Căţelele se învârteau neştiind pe care membru al familiei să-l apere şi dulăii cu nasul revenit sub coada lor, creeau un dop de circulaţie demn de luat în seamă dacă nu voiai să te prăbuşeşti pe covor, unde cinstit fiind nu era loc prea mult. Acolo zăceau deja soră-mea crăpând de râs, Duda cu raţele aruncate de Maria, Maria însăşi din nou pişându-se pe ea, Dudu ascuns sub pian şi Giurăscu tăvălindu-se în comă de râs şi el. Van Zhanenen fâlfâia demn din bastonul cu măciulia aurită ameninţând câinii cărora li se brehănea de el umblând efectiv numai după un futut şi neavând pare-se dispoziţie de pledoarie. In prag, ţăranul român, c-o mână la falca umflată, îşi făcea cruci mari cu cealaltă zicând “doamne fereşte, doamne apără şi păzeşte, asta-i războiul de independenţă, sodoma şi gomora, ajută-mă doamne să scap de-aici cu bine”. N-a băgat de seamă că nimeni nu-l oprea pe el de fapt să plece, stătea acolo hipnotizat şi se crucea de ce vede, aşteptându-se la tot ce-i mai rău posibil, ceea ce i s-a şi întâmplat într-un fel.
Tata, încercând să-şi salveze operele de artă, în special o statuetă de fildeş c-o prinţesă îmbrăcată în rochie de lemn de trandafir sau de cireş, o ţinea în mână ca pe un prunc şi fugea dintr-o parte-n alta să nu-l lovească un cataclism. Ajuns oarecum în profil pe lângă bietul om cu durerea de măsea, ăla, ţăranul, i-a strigat brusc în ureche “domnu’ doctor, cu măseaua mea ce faceţi ?”, tata, luat prin surprindere s-a întors brusc şi până să-şi dea seama ce face şi cui, i-a ras ăluia o directă fix în abces.
Bietul ţăran a leşinat subit. Tata a pus statuia lângă el şi s-a apucat să-l readucă-n simţiri cum ar face orice medic cu bun simţ în faţa unui leşinat chiar dacă, în casa acelui medic se întâmplă pogromuri câinesco-aristocratice. Căţelele văzând că toată familia directă e oarecum liniştită au zbughit-o afară, dulăii după ele şi persoanele umane n-au avut decât să se liniştească, altfel deveneau ridicole. Au plecat cu toţii, unii pe scut, alţii sub scut şi o vreme nu s-au mai întâlnit la noi fiindcă se simţeau tare jigniţi unul de altul, în special de Maria, de soră-mea şi de câinii noştri. Normal că Maria şi soră-mea au fost declarate vinovate de catastrofă dar conform modului ei de gândire şi de exprimare, pe Maria o durea exact în … clitoris de supărarea lor, ea s-a distrat bine şi tata a trebuit să recunoască, că, până la urmă şi el s-a distrat bine. Mama, care reuşise la un colţ s-o pocnească pe Puica n-avea nimica de pierdut, conflictul fiind astfel încheiat. Vulpea şi Gaia au fătat o grămada de pui de toate felurile, iar ţăranul român, care-n mod normal ar fi trebuit operat de abces şi chinuit, a scăpat numai cu un pumn şi cu molarul în mână de la pumnul lui tata dat prin pivot. A plecat scuipându-şi în sân şi făcându-şi cruce, că el nu se mai apropie de casa diavolului în vecii vecilor, dar nu s-a ţinut de cuvânt, în special când le-a povestit vecinilor ăştia au venit la circ.
Leave a Reply