posted by Luana on Jul 28
Pardon,n-am plecat la Vladimir, am plecat la Susdal, locul ala cu multe minastiri pe care iarna l-am vazut la 28 grade minus congelata total, deh, acu l-am vazut la 32 plus, topita aproape total. Am plecat de-acasa cu doua masini ; fiindca am dat semne de iod drastice n-am mers cu Leo si Valentina am mers cu parintii Valentinei. Cu Fordul lor. Satul ala Garitza e plin de case noi, peste tot, una bucata casa noua se vinde cu 5000$. Un hectar de pamint cu 50$.
Tac’su Valentinei si-a gresit cariera,trebuia sa se faca sofer de spargeri. Plin de gropi drumul ala de sat, dar gropile nu-s treaba lui, ne-a dat cu capu de toti peretii masinii. La intretaiere de drumuri el avea treaba inainte, a condus inainte, daca venea cineva din celelalte parti cred ca aia era treaba cui venea. In orice caz am ajuns repede. Pe drum, la stinga paduri, la dreapta paduri. Nimic altceva decit paduri si biserici parasite si devastate. Ramasitele comunismului.
Am ajuns la Susdal. Despre ce-i acolo am povestit. Biserici,multe. Am intrat si noi in una. Nu ma intrebati cum se cheama, ceva pe ruseste. Biserica de prin 1500 si ceva. Am aprins luminari lungi si galbene pentru familie si prieteni la Sf.Nicolaie, sa fie toti sanatosi si sa le mearga bine. Am aprins luminare pentru sufletele celor morti sa se odihneasca-n pace, am aprins luminare pentru toate mamele bunicile viitoarele mame si pentru toate fetele noastre. Cum de ce-am aprins luminari in biserica crestina? de-aia c-am vrut sa aprind luminari in biserica crestina. Erau si niste oase ale cuiva acolo. Intr-o cutie mica. Nu stiu cine era, scria ceva dar pe ruseste. M-am uitat la oase erau vechi. Femeile se duceau si pupau cutia de sticla-n care stateau ciolanele. Mersi frumos, dupa ce-am scapat de-o belea nu caut alta nu bube dulci nu vreo candidoza nu afte nu nimica. Ma descurc si fara. Inafara de asta de ce-as pupa eu oase care nu stiu ale cui sint? Daca nu-mi place sfintu ala?
Dupa ce-am terminat cu luminarile am mai vazut o biserica si ne-am dus intr-un parc. Leo a gasit niste pene de cioara si mi le-a adus, mi-a aratat si unde le-a gasit, am adunat amindoi pene apoi Leo s-a plictisit si-a inceput sa adune pietre. Am mers sa cumparam apa si Leo a inceput sa transfere pietrele alora de pe-o parte pe alta. Ne-am urcat din nou in masini si-am plecat. Zgiltiiala a fost similara. Faptul ca am calciu mi-a ajutat probabil sa nu mi se desparta capul de trup.
Cind am ajuns acasa tatal Valentinei a coborit sa vada ce fac aia din Turkistan si-a inceput sa urle. Ne-am dus si noi. Ce se intimplase? Toata camera era vopsita intr-un roz tzipator si unul din ei statea cocotat pe umerii celuilalt si incepuse sa vopseasca tavanul. Linga ei o scara dubla inalta. Am intrebat-o pe Valentina de ce urla al batrin. Mi-a zis ca ei trebuiau sa zugraveasca in alb camera aia.
Si de ce-au zugravit-o roz?
Au zis ei ca roz e mai frumos, ce-i aia alb? Alb e peste tot.
Si de ce stau unul pe altul si nu pe scara?
Au zis ca pe scara nu lucreaza comod, asa le este mai comod. Dar au zis ca miine n-or sa vina ca ii dor umerii de cit au stat unul pe altul sa vopseasca!!!!!!!!!!!
Seara a trecut in gradina si prin curte cu Leo care mi-a prezentat toate plantele mincabile de la fragi la ale acre agrise parca le spune. Dupa asta a inceput sa stropeasca gradina cu galetusa. Noapte vine tirziu, pina la 22 e inca lumina, e luna iulie. Dar am zis ca nu-mi pasa de lumina, eu ma culc. Se topisera deja si matzele-n mine plus ca de la dansatul cu Leo incepusera sa ma doara picioarele, ele saracele, picioarele nu prea erau obisnuite-n ultimele luni nici sa mearga daramite sa danseze. Am visat toate timpeniile posibile dar diferente de timpeniile visate-n Israel, am visat un calugar care vroia sa-mi zica ceva, un pescarus clocind si-un cavaler cu armura. Floare la ureche.
A doua zi am plecat la Vladimiri, fost capitala a Rusiei etc.etc. Am vazut zidurile dimprejur de unde se aparau aia, am vazut vechea piata si strada de arta, am vrut sa cumpar o icoana veche dar mama Valentinei mi-a zis ca are ea destule si-o sa-mi dea. N-am cumparat. Apoi ne-am dus la o biserica foarte mare unde mergeau tarii si presedintii Rusiei dupa ce erau unsi in functii. Cica si Putin tot acolo a fost binecuvintat, asta nou nu stiu cum ii zice, tot un nume rusesc a fost unsa la Hram nustiucare. cea mai veche biserica din Rusia pe care comunistii o darimasera de nervi ce-aveau in ei pe religie si-au reconstruit-o din temelii exact dupa cum era cea dinainte. Dar asta e la Moscova. Dupa ce ne-a batut bine soarele-n cap iar am fost intr-un parc. Plin de rusi in Rusia asta dom’le. Si copii-s tunsi toti ca niste mujici. Dar toti.
Ma plingeam ca astia din Israel sint uriti cu ochii oblici si mucii la nas? Ei bine aia rusesti sint mai uriti, au nasuri ca de porc breton de cal si muci la nas. Au numa un breton de cal. Daca aveau motz ziceam ca-s toti Taras-Bulba da asa n-am ce sa zic. Tocmai fugeam dupa Leo cind a venit la mine una cu parul rosu ca focul. Sa-mi ceara de pomana. Cred ca era de vreo 70 de ani. I-am dat 10 ruble. Fereasca D.zeu sa ajungi in situatia asta!
Am plecat acasa. Bine rumeniti. In dreapta paduri in stinga paduri. Iar hurducari. Seara a venit fratele Valentinei cu nevasta si copilul. Nevasta e si ea gravida tot c-o fetita. Ne-au invitat a 2-a zi la ei, la ranch. Woalla mi-am zis, o sa vad si eu si cai si animale si altele. Ce cai si ce animale-n capu meu. Era numa o casa cu etaj cam cea de la Garitza da numa faceau pe nebunii. Era cica un cartier exclusiv. Toate casele semanau intre ele, de culoare maroniu roscata. Parca adusese cineva o casa si-aia a ramas gravida fatindu-le pe restul. Am intrebat-o pe Valentina unde-i ranch-ul? Mi-a zis ca asta-i.
Aha, daca asta-i ranch apoi eu sint Bulgarkov.
A, nu, dar asa-i Inesa, ii place sa se dea mare si doamna.
Poti te rog sa-i spui ca manierele elegante a trebuit sa le las in Israel sa nu futa creierii ?
Nu pot, zice Valentina.
Au scos aia toate tacimurile si farfuriile de pe lume da numa atita a fost ca-n fond mincarea e proasta in Rusia-n general si-acolo n-a fost altfel. Apoi am fost sa vedem un lac, o girla sau ceva de genul asta. Cica era mai mare la origine dar e seceta de citeva luni si-a secat lacul.
I-am zis lui Dan ca tre sa plecam acasa, nu ma simt bine, pin il omora pe careva. Ne-am despartit fara pupaturi claduroase din cauza de iod si-am fost fericita ca am avut iod. Aa, da, aveau o pisica persana alba superba. Statea pe un televizor, nu misca nici ochii. Numai cind m-am apropiat a taiat-o mincind pamintul. Cred ca nu-i place iodul.
Am plecat. In dreapta paduri in stinga paduri. Paduri in stinga paduri in dreapta. Am ajuns acasa. Toata lumea era flaminda dar le-a trecut foamea dupa ce mama Valentinei le-a prezentat o supa rece. Adica salata verde frunze de papadie, rosii,dovlec si cvas. Asta era supa. In momentul ala mi-a disparut pofta de mincare pe tot restul statului in Rusia. Mai aveau ardei umpluti, dar erau bolnavi, n-aveau culoare de loc. Nu rosii nu nimica. Si cotlet. Acu sa nu intelegeti prin cotlet chiar cotlet ca e o greseala, cotlet erau chiftele tot asa aratau ca ardeii umpluti. Niet mersi. Ma simteam ca la spital asa ca m-am dus in gradina in hamac. Leo s-a culcat, Valentina la fel, barbatu-meu a cazut lat, am mincat niste zmeura si-am baut cafea.
Pe la zece seara am plecat spre Moscova. Dupa inca un dans exotic cu Leo si cu ciinele Napoleon atirnat de picior. In dreapta paduri, in stinga paduri. Pina ce au inceput in dreapta masini in fata masini in stinga masini, in fata masini in spate masini. Dupa aia care de fapt fusese un accident de circulatie ca unu vroise sa se suie-n brad cu masina cu tot, iar numa paduri. Din cind in cind un sat. Apoi iar dopuri de circulatie. Leo a adormit, Valentina a adormit. Barbatu-meu a adormit. Dan mi-a povestit cum a fost in Sicilia.
Ca-n Sicilia. N-am mai intrebat de ce tocmai Sicilia. A zis singur. Sa cumpere o vie cu fabrica de vinuri. La Siracuza s-au plimbat, au pus GPS-ul. Era un spectacol de muzica shamanica, la Siracuza era un festival spiritualist de-asta. GPS-ul i-a condus. Strazile inguste. Au ajuns la strada de-aia ca masina mai mult tzopaia decit urca, sarea adica. Pina la urma au ajuns in virf. Da-n virf nu era nimic. Au trebuit sa coboare revers, ca nu era loc de intors. GPS-ul e minunea secolului.
Dupa vreo patru ore am ajuns acasa.
Radu Cosasu zicea undeva “cind n-ai ce scrie, scrie despre matusile tale”. M-am saturat de matusile mele. Cele interesante au mierlit-o sau am povestit deja de ele, dar am in patrimoniu si-o duzina de unchi. V-am zis de arborele genealogic incilcit.