Un bocanc in gura

Duminica 27.11.2011, orele 12, la Targul de carte Gaudeamus, standul editurii Brumar,  va avea loc o importanta lansare de carte
Prietenii Hanei de pe Yahoo-listele de discutii unde a participat au adunat materialele si au editat primele doua volume impreuna cu Dan si David Fratu, iar volumele 3 si 4 urmeaza sa apara in decursul anului 2012, tot la editura Brumar. Aparitia lor face parte din Proiectul Luminita (Hana Light) al Fundatiei Fratu.

Flyer Lansare

Mariana Gott-Shmilovitch- via Admin

Dragii mei prieteni si, as putea spune, familia mea virtuala.
As vrea mai intai sa va multumesc pentru sprijinul acordat.
De-a lungul ultimelor zile am urmarit discutiile voastre, adesea in tacere, adesea in singuratate si am inteles cat de apropiata de voi a fost mama mea.
Am vazut versurile, randurile, intrebarile voastre, presupunerile si sugestiile.
Din acest motiv, am gasit de datoria mea sa va impartasesc fapte din perioada cand ea nu a putut sa impartaseasca cu voi gandurile ei, si cateva idei despre comemorarea ei.

Despartirea dintre corp si suflet.

Nu stiu cat cunoasteti voi cele petrecute, asa ca pe scurt voi rezuma evenimentele.
Din cauza problemelor avute cu tiroida, mama mea a fost operata anul trecut.
A fost informata ca are doua tipuri de cancer si ca foarte probabil, operatia urmata de tratamente adecvate vor rezolva problema.
In urma operatiilor, doctorii au prescris tratament cu radiatii si iod radioactiv.
Mama mea avea opinii foarte impartite despre aceste tratamente, inclinand spre a nu le accepta. Reactia ei initiala, in mod misterios, numai de ea cunoscut, a fost sa refuze orice tratament in continuare. Considera aceste tratamente ca fiind inutile, nefiresti, ca niste proceduri care vor produce numai suferinte, fara un real folos. Se prea poate ca mama stia ceva ce nici noi, nici doctorii sau stiinta nu stim.
Intr-un fel nobil, mai mult pentru noi decat pentru ea si, poate cu un strop de speranta, mama a decis sa accepte tratamentele sacrificandu-si credinta personala. Tratamentul a inclus 33 (pentru citiva dintre voi ar putea fi un foarte simbolic numar) de sedinte de radiatii, care constau intr-o ardere sistematica a celulelor. Dupa acestea, a fost tratata cu iod radioactiv, care in fond, au ars si au distrus ceea ce mai ramasese. Impreuna cu aceasta si poate chiar mai rau, cancerul se extindea prin interior, intinzandu-si bratele lungi, cucerind celula dupa celula.
Totul s-a petrecut in decurs de un an!
Dar povestea nu este despre suferinta ei, ci mult mai mult, este despre spiritul ei, despre puterea ei, despre acceptarea ei de a se sacrifica pentru speranta altora.
Mama nu a vrut sa accepte acest tratament diabolic, poate a stiut, poate a simtit, dar a facut-o pentru noi, pentru a ne da o speranta.
In aceasta perioada ea a trait si a creat mai mult decat multi o fac intr-o viata intreaga; a scris, a pictat, a calatorit.
Roasa de cancer, aproape in incapacitate de a umbla, mama dansa cu fiul meu, dirija menajera casei si imi invata sotia sa gateasca sarmale romanesti, totul in acelasi timp!
Dar era slabita, suferea din cauza durerilor, si situatia se inrautatea continuu. Am crezut la inceput ca era din cauza tratamentului, am sperat sa treaca, in fond doctorii spuneau ca este vindecata.
Ar mai fi multe detalii, o calatorie programata in Rusia, accidentul de masina si inca multe, dar dupa o consultatie la Serviciul de urgenta i s-a spus tatalui meu ca boala, cancerul, s-a intins.
Era cam in 18 noiembrie. Pe 19 noiembrie am zburat spre casa si impreuna cu tatal meu am vorbit cu ea.
In aparenta mama simtise sau stia, asa ca nu a fost surprinsa de veste, principala ei preocupare, iarasi, fiind noi, si nu ea.
Intr-o discutie in particular, mama a cerut sa fie mutata din casa, intr-un alt loc, din nou, din grija pentru familie, incat intelesese cat de greu ii va veni tatalui meu sa ramana in casa in care traisera asa de multi ani.
Un act nobil din partea ei, va puteti desigur imagina cat de greu a fost pentru ea sa impacheteze si sa se mute in alta parte, in situatia ei.
Dorinta ei a fost indeplinita, parintii s-au mutat intr-un loc frumos, aproape de mare, in speranta ca este un loc care ii placuse.
Cand m-am reintors in Israel, pe 9 decembrie, mama era doar piele si oase, dar inca aveam sperante.
Un profesor, faimos oncolog, a fost solicitat sa-si spuna opinia despre situatie; a consultat-o, a vorbit cu ea, i-a admirat pedichiura si ne-a spus sa o lasam sa se stinga cu demnitate.
Exista un document intocmit de ea la un birou de avocatura cu un an in urma, ‘Testament intocmit in viata’, prin care mama nu permitea nici-un tratament ce ar fi putut sa-i prelungeasca viata intr-un caz ca al ei.
Mama nu a vrut sa moara intr-un spital si pentru noi era evident ca nu o puteam ingriji acasa asa cum trebuie.
Am mutat-o asadar intr-o casa particulara pentru persoane in varsta, am inchiriat un apartament frumos pentru ea, am aranjat sa aiba ingrijirea permanenta a surorilor.
Dupa trei zile mama a decedat, cu demnitate, asa cum isi dorise.
Citesc povestirea scrisa de mama mea despre Ioana. Mama, daca esti aici, furisandu-te prin spatele meu, citind aceasta scrisoare, vreau sa stii ca apreciez tot ceea ce ai facut, toate suferintele fizice pe care ai acceptat sa le induri.
Si daca ai suferit acest tratament ce s-a dovedit nefolositor cu toate ca nu l-ai vrut, numai pentru noi, regret, dar daca ar fi fost o sansa, macar o mica sansa de a te putea insanatosi, as face-o din nou, deoarece sunt asa de multe lucruri pe care nu le-am terminat, asa de multe discutii, asa de multe de facut inca…

Comemorare:

Atata timp cat ne gandim la o persoana, acea persoana exista. Persoana exista deci, asa cum o vedem in gandurile noastre.
Deci controland si definindu-ne gandurile despre ea, ii definim existenta.
Cunoscand-o pe ea, gandurile ei, putem sa o definim si sa o creem in gandurile noastre asa cum ar fi vrut ea sa fie.
Astazi este 25 Decembrie, o mare parte din umanitate celebreaza o nastere, un inceput, pentru altii este un sfarsit urmat de un inceput, si pentru altii este, simplu, aproximativ momentul cand soarele isi inverseaza cursul si zilele devin mai lungi.
Oricum ar fi, pare un bun moment sa incepem creatia noastra.

Cineva a sugerat pe site ca ar trebui, in sfarsit, sa devenim o familie. Iata aici este o sansa, sansa noastra de a reincarna o persoana, o sansa de a juca rolul Domnului in realitatea noastra proprie pe care o controlam.

Cuvintele au puterea sa defineasca realitatea, si voi, membrii acestui grup aveti capacitatea de a folosi cuvintele. Asa ca am nevoie de ajutorul vostru pentru a-mi reincarna mama.
O sarcina dificila, stiu, poate unii dintre voi nu vor fi de acord, dar pentru un moment va cer sa deveniti D-zeu si sa ma ajutati sa o recreez pe Hana in cuvinte. Privirile ei, caracterul ei, gandurile ei, viata ei… Putem creea toate acestea.
Si nu, nu am inebunit de durere, am avut acest fel de a gandi de demult, un cadou primit de la Mama mea ))

Si aceasta nu este totul.
Voi, cu totii, o stiti pe Hana, ea nu ar fi putut sta inactiva. Ea trebuia mereu sa-si spuna parerea, sa influenteze.
Din locul in care acum se gaseste, i-ar fi greu sa scrie, sa vorbeasca, dar totusi ea ar putea influenta lumea in care traim.
Ar putea sa o influenteze in primul rand prin literatura, sa ajute pe cei ce au nevoie de ajutor, sa fie o voce pentru cei neauziti.

Si iata cum:

As dori in continuare sa-i multumesc lui Rim pentru intentia sa generoasa de a edita una sau mai multe dintre cartile mamei.
Mama fiind autoarea cartilor, toate profiturile, in cazul ca vor fi, i s-ar cuveni ei.
Dar vreau sa va spun urmatoarele: Hanei nu ii trebuie acesti bani asa ca banii vor fi dedicati pentru ceea ce a iubit ea, si unul dintre aceste domenii este literatura. Asa cum vad, o buna parte dintre voi se ocupa cu literatura, redactare/editare si arta.
Cu ajutorul vostru, as vrea sa organizez un concurs pentru scriitori, pentru oameni care scriu, dar care din orice motiv, lipsa de bani, de legaturi, de cunostinte – vor, dar nu reusesc sa-si publice scrierile.
Va vad pe voi ca juriu si in orice alt mod ati putea ajuta.
Daca profitul obtinut din vanzarea cartilor mamei mele nu va fi suficient, voi sponsorisa diferenta.
In continuare, fiecare carte pe care o vom sponsorisa va dedica o mare parte din profit proiectului nostru, finantand in acest mod publicarea cartilor altora. Daca vom avea succes in selectionarea cartilor, marketingul si distribuirea lor, proiectul se va putea dezvolta si constitui o platforma de lansare pentru multe persoane care altfel nu ar fi avut sansa sa o faca.
Cu alte cuvinte, vom indeplini visurile unora de a avea cartile publicate.
Procedand astfel, Hana va continua sa existe, Hana va renaste in gandurile noastre, o parte din visurile ei vor deveni realitate, si multumita ei si voua tuturor, vom face acest loc un loc mai bun.

Ma cheama Dan, baiatul lui Luana (Hana).
Din pacate nu am talentul mamei la scris si nu stiu limba romana asa de bine, dar am hotarit sa va scriu, pentru ca lucrurile sint importante.

Miercuri, in 15.12.2010 , mama a parasit lumea in care traim.
Cancerul, de care noi speram si credeam ca a scapat, s-a intors, de data asta mai puternic, mai agresiv.
In momentele cind scria , desena si impartesea gindurile ei, boala s-a intins  in tot corpul.

Un suflet puternic, intr-un corp mai putin puternic – asa a descris-o doctorul ei care o urmarea in  ultimii 15 ani.

Ca fiul iei, vreau sa multumesc la toti care au citit, comentat si participat la site-ul iei, voi care i-ati citit gindurile, voi care ati insotit-o in
diferente periode ale vietii ei, voi care ati fost familia ei virtuala,  la fel de aproape ca si familia ei.

Luana Fratu a parasit lumea asta, dar prin scrisorile astea, prin gindurile ei si prin omenii pe care i-a influentat ea continua sa fie cu noi.
Sa se odihneasca in pace!

Nota admin:

Conform dorintei lui Dan, site-ul va ramane online, ca o amintire a celei care a fost Luana Zosmer/Hana Fratu.

Dumnezeu sa o ierte!

Azi dimineata dupa ce-am aflat ca mi s-a nascut nepoata (la ora 7 la noi 9 la ei din cauza lui Ishai si-a lui Yom Kipur) legaturile-n creier mi s-au balanganit si mai tare. Nu prea mi-am gasit locul m-am tot invirtit de ici colo pina a venit barbatu-meu de unde-a fost si-am plecat, aveam intr-adevar o gramada de treburi de rezolvat. Primul drum a fost la Berlitz, celebra scoala de invatat limbi straine. Sa invatam rusa cum se cuvine, asta-i scoala serioasa, Harwardul limbilor straine. Ete scirtz, Harward acuma, bey, io din x ani de scoala am practicat in mare vreo g ca-n rest ori nu m-am dus ori m-au eliminat pentru buna purtare, vii acuma sa faci impresie cu Harward, Berlitz si-alti timpiti. In tra asta totu-i un cacat superficial .O sa ne invete sa zicem harasho noi o a le zice pfoi mati si s-a terminat romanul. Am o prietna carea invatat Cervantes, stie ea spniola cum stiu ei hiza in maniuri. Da-i dracu. Daca-i ceva de capul lor mergem, daca nu invatam frumos in carte si-o sa vorbim o rusa de cad rusii in coma daca nu-s deja in coma (alcoolica).
Mergem noi, gasim scoala minune ; la un ghiseu una rinjita ii da lui barbatu-meu un formular, barbatu-meu il completeaza corect .Eu nu mai completez nici un formular de cind cu alea completate care erau cit pe ce sa ma faca rond de patrunjel.
Stam si asteptam citeva minute apare alta rinjita si ne invita intr-un birou.
Eu sint dracu stie ce-a zis si voi sinteti?
Eu nu sint tu si barbatu-meu sa se prezinte singur.
Nu stiu de ce mi-a cazut strimb de la inceput.
De ce vreti sa invatati rusa ? intreaba tipa.
Ha ?
Io De ce vreti sa invatati rusa repeta vita.
Pai stii, de fapt eu vroiam sa invat gimbasi si n-am putut.
Pai nu exista asa o limba, zice timpita.
Pai de-aia n-am putut.

Ca sa evite un conflict, barbatu-meu i-a explicat cu aproximatie de ce vrem sa invatam rusa. Aia ma privea ca pe o bomba cu intirziere si se tot dadea cu scaunul pe roti inapoi, n-are idee ca nu pot s-o musca fiindca dintii mei laterali is buliti. Femeia s-a pus pe explicat, ca exista cursuri particulare, adica numai barbatu-meu cu mine si cu profesoara si exista cursuri comune unde mai sint citiva idioti ca noi, nu multi, vreo patru cinci.

Ma dau mai aproape si-o soptesc, auzi tu, tie ti se pare ca dupa 2000 de ani de convietuire as vrea sa-mi mai petrec inca trei ore pe zi cu barbatu-meu si sa invat limba rusa cintind? V-ati timpit. Ia-l dom’le pe el la Odesa si invata-l, du-ma pe mine la Sankt Petersburg si mai vorbim.
Ca sa evite si el conflictul, barbatu-meu a intrebat de pret.
Cursurile particulare adica numai voi doi si profesoara costa 6900 de sh de persoana in vreme ce cele comune costa 4600 sh de persoana.
Asta include dormitul si micul dejun sau eventual si masa de seara? E cum se zice BB sau half ? Imi pare rau dar cred ca cineva aici ar urma sa fie idiot si din intimplare azi nu sint eu ala.

M-am sculat de pe scaun si-am plecat. Imediat a venit si barbatu-meu dupa mine. Fara comentarii. Am intrat jos la libraria Steimatzki si-am cumparat un curs de invatat ruseste.
Cine o sa invete ruseste? presupun ca Goldie si Poupee ca pe Choko azi l-a dus inapoi.
M-am tot invirtit de nebuna prin casa, iar m-am uitat la poza Anabelei, iar am incecat sa pictez sa desenez s fac ceva. Nimic nu se lega decit privitul pozei. Asa ca m-am dus sa ma culc. A revenit si barbatu-meu cu masina plina de gainat, Choko, am mai povestit se caca in volta.

Si-afara ploua, tuna si fulgera, Goldie nu stia unde se se mai ascunda. Prima ploaie de anul asta. Fie binecuvintata. Am dormit o ora si-apoi au venit noile poze de la Dan,iar am cazut in extaz si n-am facut nimic (de parca inainte facusem ceva). L-am rugat pe barbatu-meu sa-mi taie niste scinduri pentru totem, a adus un fierastrau foarte interesant, cred ca are vreo 100 de ani, dar mi-a prins privirea interesata si l-a ascuns.
Nici o problema, il gasesc eu duminica ca nu-s pea multe locuri de ascuns in magazia aia a lui. Totul iti cade oricum in cap. Inafara de drujba, care-i la indemina.

Cam asta-i ziua de azi, miine mergem sa cumparam asternuturi pentru Leo are si niste haine, plus ca leo a crescut si are nevoie de un scaun mai mare pentru masina ca-i atirna picioarele afara si-l enervaza. Mai vedem noi ce cumparam. Luna viitoare imi vin cuscrii si tre sa-i primesc ca lumea nu toata lumea e invatata cu asa de nebuni La sfirsiul lunii plecam la moscova chiar de-ar fi sa mor, nu, nu vreau linga Lenin, fac urticarie post mortem.

Ieri m-am sculat bine -dispusa, (fara exagerari, nu chiar asa bine dispusa incit sa nu vreau sa-i dau foc primaritei), dar bine dispusa in general. Mi-am baut cafeaua sa stau drept pe picioarele din spate, am terminat de lacuit mastile pentru totem, slava domnului ma ca plictisea pina si gindul la ele, am intrat pe jumatate in fosta magazie ca intregral nu se poate intra. Nu era acolo nimic nou. Nici macar lampla lui Alaladin, nici macar timpitul de Aladin ci doar un covor care mi-a cazut in cap. Nu, nu era covorul zburator, asta s-a dovedit cind l-am dus la gunoi, c-a trebuit sa-l duc eu n-a mers singur.

M-am apucat de roata horoscop shamanica si-a aparut.. neeeeeee, nu Aladin, Geniul Generatiei. Venea de la o intilnire cu directorul si directoarea de la firma ei medicala si aia o spalasera bine explicindu-i ca-s ingrijorati de felul cum isi trateaza bolnavii (numa ca nu i-au zis incompetenta). Pe scurt era amarita. N-am ce sa zic decit ca animalele alea n-au dreptatea adica asta puteam sa zic la ora aia intre timp cred ca m-am razgindit putin. Da numa putin.

Pe scurt ieri stabilisem ca eu ii fac ei ace si ea imi face mie autohemotheraphie si cine nu stie ce-i aia autohemotherapie se duce la wikipedia si citeste.

OK, trecem la autohemo.Intii nu stie sa fixeze garoul modern. Ii arat. O intreb daca vreau garou clasic. Zice ca da, i-l dau pe-al meu. Apoi desface geanta de medic sa scoate seringi. N-are seringi de 10.
Ai seringi de 10 ? ma intreaba.
Nu cred, cred ca am una d e20 si restul de 5-7- si 2.
Adu-mi-o te rog pe aia de 20.
I-o aduc pe aia de 20.
Ai ace verzi ? ma intreba.
Nu, s-au terminat, am doar ace galbene.
Nu-s bune.
Auzi, fa, da tu ca medic de circa de ce n-ai astea la tine?
Nu stiu, raspunde cu nevinovatie.

Bun trecem la treaba. Ea pune garoul, descopera vena (printre altele am una singura functionabila, baga acul, baga seringa si seringa se blocheaza), trage si trage si nimica,de-abea 1-2 mg. N-are vacuum.
Are prea mult vacuum, de ce n-ai incercat-o inainte ?
Nu merge, tipa disperata Geniul, scoate seringa, scoate acul, lasa garoul si singele tisneste ca din artreziana in toate directiile. Pe pat pe tavan pe scaun peste tot.(Si eu ziceam ca n-am singe, volens nolens am 11 kile da nu-s dispusa sa-l imprastii prin dormitor).
Da fa ceva sa opresc singele, zbier la nebuna; stai sa gasesc cutia, zice.

Intre timp mi-am pus deshtu ca garoul tot eu il scosesem. Si sedeam cu destu apasind.
Am inchis vena, am pus tifon,  am pus plaster, totul e ok, intre timp a trebuit sa adun lucrurile pline de singe din camera sa le pun la spalt. Geniul Generatiei fugea prin casa si-si tragea pumni in cap zbierind, nu se poate, nu se poate ca dupa 30 de ani de medicina sa scoti acul si sa lasi garoul.
Nu se poate, zbiera, au aia dreptate sunt incompetentaaaaaaaaaa ; si sa trinteste pe jos.
Goldie vine s-o consoleze, Pupee zbiara disperata. Intre timp am terminat cu rufele si-am spalat peretii de singe, da scaunul antic va trebui sa-l dau la curat si pe mine sa ma adap urgent.
Geniul tot la podea plingea in plina criza de isterie.
Eeeeeeeeee, pentru asta are mama leac. Ii rad doo scatoalce si-si vine-n fire.
Bea apa si baga-ti in cap ca accidente ni se intmpla tuturor tocmai din rutina, fa dracu ceva cu rutina si nu te isteriza. Bine ca s-a intimplat cu mine( bine pe dracu) si nu la clinica. Rutina-i dusmanul cel mai rau al medicului.
Pf, stiu asta, am facut-o de-o mie de ori…

Cind a plecat am zis « slava domnului » si-am ascultat stiri sa vad daca n-a calcat pe careva in drum. N-a calcat.
Acuma stau si ma gindesc ce-i zic aleia de la fier duminica de ce-i vena vinata si umflata? a cazut ahminigead pe ea?
In salon Poupee rupe cu furie ziarul de azi, ba-l si bombane. Din bucatile care ramin nu se poate citii nimica. Poate-i mai bine.

Sin cred oamenii care un an intre ziua lor pina la ziua lor ar urma sa se faca pur si simplu ca nu exista, altfel li se intimpla toate ponoasele din lumea. Dar unde sa ma ascund? Si ponoasele-s timpite. Nu ma gassesc ele? Mai am doar citeva zile.